Cum ar putea fi modificată Constitutia ca să-i convină si Curtii Constitutionale
candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024"
După cum este cunoscut, candidatura a fost respinsă de CCR, cu o majoritate de 5 la 2, iar 2 judecători au lipsit din complet. Cu alte cuvinte, din totalul de 9 judecători care alcătuiesc completul CCR și participă la judecarea fiecărui caz, doar 5 au votat în favoarea acestei hotărâri. Este un indiciu că problema cu privire la care CCR s-a pronunțat este controversată chiar și printre membrii CCR.
Nu facem parte dintre susținătorii candidatei respinse sau ai exceselor acesteia. Dar motivarea acestei hotărâri ridică unele probleme de principiu, pe care le prezentăm, mai jos, pe scurt:
1. Restrângerea dreptului de a fi ales s-a făcut de către CCR în cadrul unei proceduri în care persoana vizată a fost lipsită de dreptul la apărare și de dreptul la o cale de atac (dreptul la recurs), drepturi prevăzute distinct atât în Constituție, cât și în CEDO.
2. CCR, soluționând contestațiile a două persoane cu privire la o candidatură la președinția țării, s-a substituit instanțelor de judecată, stabilind răspunderea individuală a unui candidat pentru afirmații, comportament și atitudine care nu au făcut anterior obiectul unor hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele de judecată prin care să se stabilească vinovăția/responsabilitatea acestei persoane și interdicția pentru aceasta de a candida. Menționăm că, în cadrul procedurilor judiciare care se desfășoară în fața instanțelor judecătorești, sunt asigurate dreptul la apărare și dreptul la exercitarea unei căi de atac. Iar interdicția de a candida, ca sancțiune pentru faptele unei persoane fizice, poate fi dispusă doar de instanțele de judecată. Menționăm că, potrivit Constituției, CCR nu face parte din sistemul instanțelor judecătorești. CCR verifică doar îndeplinirea unor condiții legale, nu aplică sancțiuni unei persoane fizice pentru comportament și atitudine.
3. CCR a adăugat, ad-hoc, o nouă condiție la condițiile preexistente pentru a candida la președinție, și anume condiția „cumințeniei" candidatului. Motivul central al restrângerii dreptului de a candida a constat în atitudinea/conduita și declarațiile publice ale candidatului (par. 38 din hotărâre), care intră în categoria „antisistem". Cu alte cuvinte, CCR nu va accepta, începând cu această hotărâre, decât candidaturile la președinție ale unor persoane care fac declarații cuminți, conformiste, prosistem. Această condiție nou introdusă de CCR, a „cumințeniei" candidatului, reprezintă o restrângere substanțială a dreptului la liberă exprimare, drept care protejează nu doar opiniile favorabile, neutre, neconflictuale, ci și exprimările care șochează, ofensează sau scandalizează. Dacă aceste exprimări depășesc limitele stabilite prin lege (de exemplu, declarații rasiste sau care incită la ură, la violență șcl), există proceduri prevăzute în legea penală sau civilă care duc la sancționarea persoanei care a depășit limitele legale. Potrivit actualelor reglementări, sancționarea persoanei fizice pentru astfel de „derapaje" se poate face doar de instanța de judecată, nu și de CCR, care nu este instanță de judecată. În cazul de față, astfel de sancțiuni aplicate de instanțele de judecată, prin care a fost interzisă exercitarea dreptului de a candida, nu au fost identificate și invocate de CCR. În schimb, CCR a procedat direct la sancționarea candidatului pentru declarații și conduită necorespunzătoare, luând locul instanțelor judecătorești competente.
4. CCR asimilează criticile și opoziția exprimate la adresa instituțiilor europene sau organizațiilor militare internaționale cu încălcări ale Constituției. Astfel, CCR afirmă că „Apartenența la UE și la NATO sunt opțiuni fundamentale constituționale...și, în aceste condiții, reprezintă garanții ale valorilor înscrise în Constituție, fiind consacrate, de altfel, în mod expres, prin aceasta. Erodarea acestor valori și garanții echivalează cu o respingere a opțiunilor democratice fundamentale..."(par. 39). Desigur că integrarea euroatlantică reprezintă un element pozitiv, dar asimilarea de către CCR a exprimării criticii sau nemulțumirii ori opoziției la adresa unor entități publice, perfectibile ca orice entitate publică, cu „respingerea opțiunilor democratice fundamentale" și cu „erodarea valorilor fundamentale constituționale" reprezintă o exagerare, un exces de zel protector, care are ca efect inhibarea unor dezbateri pe chestiuni de interes public. Specific societății democratice este că îndoielile, rezervele, criticile, nemulțumirile cetățenilor față de entitățile publice, chiar și cele în curs de deificare la CCR, pot fi exprimate și discutate public, fără inhibare, fără teama de a fi calificat ca „erodant al societății democratice". Dezbaterea liberă a chestiunilor de interes public este, totuși, esența societății democratice. Spre exemplu, în Marea Britanie, țară în care există un sistem democratic consolidat, dezbaterea privind Brexit nu a fost interzisă sau calificată de vreo autoritate națională drept un atac la valorile democratice fundamentale. Democratic este să existe cât mai puține subiecte tabu și cât mai multă desacralizare.
5. În calitate de parlamentar, național și apoi european, un candidat beneficiază de imunitate pentru orice declarații politice, fiind protejat de orice formă de răspundere juridică pentru aceste declarații. În consecință, parlamentarul este protejat sau ar trebui să fie protejat de orice repercusiuni legate de aceste declarații politice, inclusiv de repercusiunile constând în interdicția de a candida dispusă de CCR în urma evaluării declarațiilor politice pentru care există imunitate. Această imunitate este prevăzută, de asemenea, în Constituție, în art. 72.
6. Apetența CCR de a se substitui instanțelor de judecată aduce un argument suplimentar în favoarea unei propuneri de revizuire a Constituției formulată de APADOR-CH încă din 2013, în sensul că atribuțiile CCR ar trebui exercitate de judecători, în cadrul unei secții distincte a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și nu de persoane numite politic, de Parlament, la propunerea partidelor și a președintelui țării. Deși membrii CCR au studii de drept, pare că nu au independența și imparțialitatea judecătorilor de carieră din sistemul instanțelor judecătorești. Istoria de până acum a CCR ar fi un argument suficient. Sperăm că această propunere de revizuire a Constituției nu va fi interpretată de actualii componenți ai CCR, cu majoritate de voturi de 5 la 4, drept instigare la încălcarea ordinii constituționale.
