An de an, la data de 20 iunie este celebratăZiua Mondială a Refugiatului, reprezentând curajul și rezistența a milioane de persoane forțate să-și abandoneze casele din cauza conflictelor și abuzurilor asupra drepturilor omului. Unele dintre acestea ajung în România, în căutarea unui loc care să le ofere protecție și în care să-și reclădească o nouă viață.
Pentru a marca această zi,Inspectoratul General pentru Imigrări organizeazăpentru refugiații din centrele aflate în administrare, o serie de activități menite să promoveze cunoașterea și respectarea diversității culturale, etnice, lingvistice, sociale, precum și a valorilor democratice.
Astfel, în Centrele Regionale de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil din București, Giurgiu, Rădăuți, Maramureș și Galați, cu sprijinul organizațiilor nonguvernamentale partenere, se vor organiza sesiuni informative, competiții sportive, drumeții, activități cultural artistice și recreative, ce prilejuiesc familiarizarea cu valorile, tradițiile și obiceiurile românești.
Ziua Mondială a Refugiatului reprezintă un prilej de conștientizare a situației milioanelor de persoane deplasate forțat din cauza conflictelor. Marcarea acestei zile reprezintă, totodată, un moment de reflecție asupra provocărilor și eforturilor derulate de toți actorii implicați în vederea identificării unor soluții durabile la problemematica refugiaților.
Conform datelor statistice din anul 1991 și până în prezent, aproximativ 59.000de persoane au solicitat azil în România, fiind originare din aproape 70 de state ale lumii.
În anul 2022 au fost înregistrate 7275 de cereri de azil. De la începerea conflictului din Ucraina, 4.358 de cetățeni ucraineni au solicitat azil în România și beneficiază de toate drepturile prevăzute de legislația națională.De asemenea, din data de 18.03.2022 și până în prezent au fost emise 40.795 de permise de ședere pentru beneficiarii protecției temporare.
***
Începând cu 4 decembrie 2000, prin Rezoluția 55/76, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a decis să onoreze destinele a milioane de oameni care, forțați de conflicte violente sau diverse forme de persecuție, își părăsesc locul natal pentru a urma drumul refugiului.
În complexitatea fenomenului migrației există o distincție clară între migrant și refugiat. Migrantul alege să plece din țara de origine, temporar sau definitiv, din motive de ordin economic, familial, social sau cultural, iar refugiatul este forțat să-și părăsească țara natală, de cele mai multe ori, din cauza unor stări conflictuale. De altfel, în cazul refugiaților statele au obligația să le ofere protecție împotriva returnării în țara de origine, acces efectiv și neîngrădit la procedura de azil, precum și o serie de forme de asistență (materială, medicală, socială).
Garantarea acestor drepturi derivă din Convenția de la Geneva din 1951 și Protocolul de la New York din 1967, instrumente internaționale pe care România le-a ratificat în anul 1991. După această dată, țara noastră a început construirea treptată a unui sistem național de azil, în concordanță cu obligațiile asumate la nivelul comunității internaționale și, totodată, ne-am exprimat solidaritatea față de statele europene care se confruntă cu aflux de migranți, contribuind la eforturile internaționale de relocare a acestora.
